Fericire şi consumerism
Pe această tema a fost scris mult. Oare ce mai are un psiholog de adăugat? Destul de mult, cu toate că ideile esenţiale sunt vechi. Să începem cu ştiinţa. Există nenumărate dovezi empirice, mai ales la cercetările din ţările occidentale dezvoltate, unde nevoile principale sunt arhisatisfăcute, ale faptului că o orientare puternic materialistă este asociată cu o stare de bine, sau fericire scăzută. Astfel s-au dezvoltat în psihologie două concepte şi direcţii de studiu ale fericirii: eudaimonic well-being şi hedonic well-being, adică abordarea eudaimonică și hedonică a stării de bine. Practic această distincţie era prezentă încă în filozofia grecească, unde la Aristotel găsim noţiunea de viaţă trăită conform virtuţii care duce la fericire, sau alfel spus, o viaţă în acord cu valorile și prescripţiile personale care duce la fericire. Pe de altă parte hedonismul, de ex. Epicur, a văzut atingerea fericirii prin maximizarea plăcerii şi minimizarea suferinţei. Cercetarea și teoriile moderne din cadrul ambelor direcţii găsesc că acestea sunt uşor relaţionate și că pentru a fi fericit este nevoie de ambele. Acum, totuşi de ce, cei care sunt extrem de materialişti nu sunt fericiţi? Materialismul extrem, este practic legat de satisfacerea unor nevoi, unele artificiale, care are ca rezultat maximizarea plăcerii şi îndepărtarea de sine. La un moment dat aceasta devine o dependenţă de cumpărături şi de achiziţionare de obiecte şi servicii, peste nevoile naturale ale corpului și sufletului, cu scopul principal de a maximiza plăcerea și a diminua suferinţa. Această dependenţă duce la consumul repetat și la o orientare puternică către partea financiară a vieţii. Persoana în întregimea ei este neglijată şi nu trăieşte conform principilor personale. Acesta este consumerismul cu satisfacţiile sale și părţile sale negative. Pe de altă parte, oricine a privit de ex. un ţăran autentic și conştiincios, cu putere de cumpărare limitată, poate observa o fizionomie „curată”, o faţă fără îngrijorări care reflectă un stil de viaţă eudaimonic, în acord cu propriile valori care duce la un alt tip de fericire mai durabilă și mai de calitate. Fizionomia este un aspect de care psihologia modernă s-a debarasat destul de mult ignorându-se faptul că muşchii plaţi sunt sub controlul subconştient al creierului și anumite stări afective se imprimă pe faţă automat, ducând la în timp la o faţă care reflectă caracterul şi stilul de viaţă (Alexis Carrel , L’homme cet inconnu). 
Acest biolog francez, atrăgea atenţia încă de la începutul secolului trecut, asupra ideii de sănătate artificială şi sănătate naturală. Practic o sănătate artificială este legată de consumerismul medicamentos şi presupune faptul că organismul și psihicul nu îşi mai activează propriile mecanisme de autoreglare, decât în prezenţa unor substanţe artificiale. Omul este sănătos, dar dependent de consum. Un lucru de foarte bun augur pentru producătorii de medicamente. Ce este însă cu tratamentele naturale, cum ar fi homeopatia, și anumite abordări psihoterapeutice? Toate nu fac altceva decât să ajute un corp bine echipat de natură, să se autoregleze. Se cunoaşte de asemenea faptul, menţionat destul de mult de psihologii umanişti, că, corpul și sufletul uman tind spre sănătate și fericire asemenea unei plante care tinde mereu spre soare, dacă primeşte substanţele nutritive necesare. Sunt nenumăraţi psihologi care au scris despre aceste lucruri, printre care Erich Fromm, Carl Rogers, Abraham Masslow, Peter Lauster etc. Revenirea la un trai mai simplu cât mai aproape de nevoile adevărate şi naturale fizice şi psihice duc astfel la sănătate și fericire iar abordare unei atitudini extrem de consumeristă nu duce decât la satisfacţii pe termen scurt care perpetuează un comportament adictiv și la consecinţe emoţionale negative.
© Psiholog Petru-Mădălin Constantinescu